Arsenul este un metaloid gri cu miros de usturoi, care în mediu umed se oxidează rapid la trioxid de arsen (AsO3). Acesta are un aspect asemănător cu zahărul, fără gust, şi, fiind foarte toxic, a folosit în trecut pentru asasinate sau suicid.
Arsenul este folosit în industria sticlei, industria electronică, la fabricarea coloranţilor (verde de Paris, foarte toxic), fabricarea de acid sulfuric, insecticide, fungicide, ierbicide, raticid, ca aditiv alimentar pentru animale, ca fungicid pentru întreţinerea lemnului.
În mediul profesional, absorbţia are loc pe cale respiratorie prin inhalare de pulberi de compuşi anorganici ai arsenului sau a hidrogenului arseniat (cu proprietăţi toxice speciale), sau pe cale percutanată în cazul compuşilor organici (pesticide).
În mediul extraprofesional, intoxicaţia cu arsen poate avea loc pe cale digestivă prin consumarea de apă contaminată cu compuşi anorganici ai arsenului din surse naturale.

Intoxicaţia acută 

Pe cale digestivă (accidental în mediul industrial): prin ingestia de compuşi organici ai arsenului (As2O3, trioxidul de arsen, respectiv As2O5, pentaoxidul de arsen, mai puţin toxic decât primul) cu un efect iritativ puternic la nivelul tubului digestiv (greţuri, vărsături, hematemeză, crampe abdominale) şi prin absorbţie, în special toxicitate miocardică (lărgire complex QRS, aplatizare unde T, subdenivelare ST) şi toxicitate asupra SNC (encefalopatie acută). La supravieţuitori, rămân sechele neurologice, hepatice, medulare.
Pe cale respiratorie: prin inhalare de hidrogen arseniat (AsH3), care este un gaz incolor, cu un uşor miros de usturoi; simptomatologia debutează după o perioadă de latenţă cu cefalee, ameţeli, greţuri, vărsături, după care apar manifestări cauzate de hemoliza intravasculară (triada: dureri abdominale, icter, hematurie), complicată ulterior cu insuficienţă renală acută, prin precipitarea hemoglobinei în tubii renali.

Intoxicaţia cronică

Expunerea profesională cronică, de obicei la compuşi anorganici ai arsenului absorbiţi pe cale respiratorie (inhalare de pulberi), conduce la afectare multiorganică non-malignă şi la cancer cu diferite localizări.
Cutanat: hiperpigmentare (melanoză), keratoze arsenice pe palme şi plante, dermatită / foliculită eczematoasă, linii Mees (= linii albe transversale, bine delimitate, la nivelul unghiilor)
Respirator: rinită, ulceraţia / perforaţia septului nazal, bronşită cronică.
Neurologic: neuropatii periferice, afectarea SNC (tulburări cognitive, modificări de personalitate)
Hepatic: hepatomegalie, creşterea transaminazelor (citoliză hepatică)
Cardiovascular: risc crescut de HTA, IMA; boală vasculară periferică asemănătoare sindromului Raynaud cu evoluţie spre acrocianoză, ulterior gangrena extremităţilor;
Altele: risc crescut pentru diabet zaharat, supresia măduvei hematogene

Afecţiuni maligne: cancer cutanat (spinocelular, bazocelular, boala Bowen; caracteristica acestor cancere cutanate este debutul multicentric, pe zone neexpuse la radiaţii ultraviolete, cauză frecventă a cancerului non-ocupaţional), bronhopulmonar, alte localizări

Tratamentul

Tratamentul în intoxicaţia acută

• spălătură gastrică / provocarea emezei în caz de ingestie
• echilibrare hidroelectrolitică
• menţinerea unei bune diureze pentru prevenirea insuficienţei renale acute
• tratament de chelare cu BAL, d-penicilamină, DMSA

Tratamentul în intoxicaţia cronică

• chelarea nu se justifică, timpul de înjumătăţire al arsenului fiind scurt
• tratamentul este cel obişnuit al afecţiunii în cauză

Supraveghere medicală

• arsenul are un clearance foarte rapid din sânge, motiv pentru care determinarea lui din sânge nu este justificată
• determinarea din urină este utilă doar pentru evaluarea expunerii acute, intense sau a expunerii cronice în curs (în acest ultim caz, este de preferată abţinerea de la consumarea de alimente bogate în arsen: alge de mare, usturoi); atenţie: nu există însă depozite pe termen lung mobilizabile în organism, iar clearance-ul arsenului este rapid; timpul de înjumătăţire în urină este de 1 zi în cazul expunerii scăzute / moderate la arsen, mai lung în cazul expunerii intense; din aceste motive determinarea arsenului din urină nu este utilă după încetarea expunerii cronice;
• arsenul din păr / unghii oferă informaţii cu privire la expunerea în lunile anterioare (valori normale: sub 1 microgram arsen / 1 gram păr)

Prevenţia intoxicaţiei cronice cu arsen trebuie realizată prin măsuri tehnice de scădere şi control a expunerii; determinarea arsenului din urină permite evaluarea eficacităţii acestor măsuri.

Bibliografie:
Cocârlă, Aristotel, Tefas, Lucian, Petran, Marilena - “Manual de medicina. Muncii”, Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca 2000
Rosenstock, Linda - „Textbook of Clinical Occupational and Environmental Medicine”, Elsevier Saunders 2005