Boli profesionale cauzate de expunerea la izocianaţi

Izocianaţii sunt compuşi organici cu structura a moleculei de tip –R-N=C=O, cu greutate moleculară scăzută, dar cu reactivitate chimică înaltă.

Tipuri de izocianaţi:

• toluen diizocianat (TDI) este cel mai periculos compus pentru că are cea mai mare presiune a vaporilor, fiind cel mai volatil, şi realizând concentraţii mai mari în aer
• metil difenil diizocianat (MDI) este mai puţin volatil ca TDI
• hexametilen diizocianat (HDI) are greutatea moleculară mai mare, fiind format din 3 molecule legate, motiv pentru care presiunea vaporilor este scăzută, şi deci periculozitatea sa este scăzută

Sunt folosiţi în industrie ca lianţi, adezivi, elastomeri, vopsele spray, spumă poliuretanică folosită la izolare şi ambalare, la fabricarea cauciucurilor, la acoperirea suprafeţelor. Spuma poliuretanică flexibilă conţine TDI, cea rigidă conţine MDI.

Expunerea are loc în principal pe cale inhalatorie.

Efecte biologice:

• Izocianaţii au un efect iritativ, în funcţie de nivelul expunerii, pe cale inhalatorie putând provoca SICAS (sindrom de iritaţie acută a căilor aeriene superioare), pneumonie chimică sau edem pulmonar acut toxico-lezional.
• În expunere cronică, pot cauza BPOC.
• Izocianaţii au şi un efect alergizant, cauzând astm bronşic alergic, alveolită alergică (pneumonită de hipersensibilizare), pneumonită hemoragică (= sindrom boală pulmonară – anemie).

Astmul bronşic alergic la izocianaţi

• este cea mai frecventă formă de astm bronşic profesional
• hipersensibilizarea are loc la 5-20% din cei expuşi
• timpul de latenţă este de sub 2 ani
• evidenţierea IgE specific pentru izocianaţi are loc doar în 20% din cazuri (metoda are o sensibilitate scăzută)
• concentraţia de izocianaţi care produc sensibilizarea este sub concentraţia maximă admisă
• criza de astm apare tardiv, la câteva ore sau seara, de la expunerea la alergen (= reacţie întârziată)
• tratamentul constă în evitarea expunerii ulterioare la izocianaţi şi tratamentul clasic pentru astm

Alveolita alergică la izocianaţi

• apare la 1% din cei expuşi
• se vor căuta IgE specifici în ser / lichidul de lavaj bronhoalveolar

BPOC: declinul progresiv al VEMS la muncitorii afectaţi

Riscul de cancer cauzat de izocianaţi este dovedit numai la animale.

Monitorizarea expuşilor la izocianaţi se efectuează de preferinţă bianual, urmărindu-se examen clinic, simptome respiratorii, spirometrie