Patologia profesională legată de expunerea la microclimat rece

TEMPERATURA SCĂZUTĂ

Expunerea lucrătorilor la microclimat rece are loc:
- iarna, pentru activităţi de exterior, sau de interior în incinte neîncălzite
- în industria alimentară şi servicii (camere frigorifice, refrigeratoare)
- alte domenii: scafandri (imersia în apă rece)

Pierderea de căldură are loc prin:
- radiaţie (65%) – este împiedicată de îmbrăcămintea corespunzătoare
- conducţie (15%) – la extremităţi, dar în cazul imersiei în apă rece, pierderea de căldură este mult mai importantă, până la de 25 de ori mai mare
- convecţie – proporţional cu viteza vântului
- respiraţie şi evaporare – în funcţie de temperatura ambiantă, umiditate, viteza vântului

Pierderea de căldură este maximă în condiţii de:
- temperaturi scăzute ale aerului
- vânt puternic
- haine ude

Combinaţia viteza vântului – temperatura aerului este determinantă: o temperatură de -6 grade C, combinată cu vânt de 70 km/h, are efect similar cu o temperatură de -35 grade C.

Reacţia organismului la frig:
- reacţie adrenergică cu vasoconstricţie periferică, centralizarea circulaţiei, tahicardie, creşterea tensiunii arteriale
- ca urmare a scăderii fluxului sanguin la periferie, extremităţile devin vulnerabile la efectele locale ale frigului (degerături)
- creşterea termogenezei, prin creşterea arderilor metabolice tisulare, eventual frisoane (contracţii musculare tonice)

Factori individuali care afectează adaptarea la frig:
- consumul de alcool / stupefiante favorizează pierderea de căldură prin vasodilataţie periferică şi prin scăderea vigilenţei / simţului de responsabilitate
- fumatul produce vasoconstricţie periferică, periculoasă la nivelul extremităţilor
- starea psihică: soldaţii în retragere cu un moral scăzut prezintă o incidenţă mai mare a leziunilor prin frig decât cei aflaţi în ofensivă, cu moral mai bun
- antecedentele personale de leziuni prin frig favorizează apariţia mai facilă a unor noi leziuni

Expunerea numai a unei părţi a organismului la frig (= temperaturi sub 10 grade C) este mult mai frecventă decât se crede în mod obişnuit.

Pe parcursul programului de muncă, temperatura internă a corpului trebuie menţinută peste 36 grade C (media ponderată), cu eventuale scăderi pe perioade scurte până la maxim 35 grade C.

Efecte locale:
- fără îngheţare: piciorul de tranşee – apare în decurs de câteva zile, în condiţii de expunere la temperaturi între 1 şi 10 grade, dar în condiţii de umiditate
- cu îngheţare: degerături

Degerăturile apar la nivelul extremităţilor când temperatura pielii scade sub 0 grade C, prin îngheţarea apei extracelulare, fenomene de deshidratare celulară şi tulburări electrolitice celulare.
Factori favorizanţi: atingerea de metale reci (sub -7 grade C, trebuie mănuşi!), purtarea de încălţăminte sau haine strâmte care împiedică circulaţia corespunzătoare a sângelui.
Degerăturile se împart în 4 grade de gravitate, de la simpla paloare, cu anestezie locală, senzaţia de arsură sau răceală, care se vindecă spontan, până la cianoza intensă locală, cu dezvoltarea gangrenei în câteva ore. În general, extensia leziunilor ireversibile se observă la câteva zile după reîncălzire.

Tratament:
- îndepărtarea hainelor constrictive sau cele care acoperă zona
- zonele afectate nu trebuie frecate, „pentru a se încălzi”
- încălzire rapidă prin imersie în apă caldă la 40-42 grade C
- administrare de băuturi şi alimente calde
- după reîncălzire apar dureri puternice care necesită administrare de analgezice
- tratament chirurgical la nevoie (debridarea flictenelor cu lichid clar sau aspirarea conţinutului flictenelor cu lichid hemoragic)
- administrare de antibiotice, aspirină (ca antiagregant)

Efecte generale:

Hipotermia = scăderea temperaturii interne sub 35 grade C.
- uşoară – 35-32 grade C – organismul reacţionează prin reacţii energice de apărare: tahicardie, creşterea tensiunii arteriale, frisoane (maxim la 35 grade C), dureri musculare, reflexe exagerate
- moderată – 32 – 28 grade C– epuizarea organismului, dispariţia frisoanelor, scăderea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace, aritmii cardiace, alterarea conştienţei, reflexe abolite, midriază,
- severă – sub 28 grade C – comă, deces
Tratamentul constă în:
- îndepărtarea hainelor reci sau ude şi reîncălzire rapidă (prin imersie în apă caldă la 40 grade C)
- administrare alimente hipercalorice şi încurajarea mişcărilor fizice (dacă pacientul e conştient)
- internare în clinici de terapie intensivă pentru tratament şi monitorizare

Prevenirea leziunilor prin frig se face prin :
- îmbrăcăminte corespunzătoare: călduroase, impermeabile la apă şi care protejează împotriva vântului, suficient de largi ca să nu producă tulburarea circulaţiei sângelui, care să acopere o cât mai mare arie din suprafaţa corpului (80% din căldură se pierde la nivelul părţilor expuse ale corpului), şi să aibă o suprafaţă minimă de contact cu exteriorul (mănuşile cu un singur deget protejează mai bine decât cele cu 5 degete)
- încălţăminte protectoare (temperatura zăpezii este mai scăzută decât cea a aerului)
- organizarea programului de lucru cu pauze în adăposturi calde, dotate cu rezerve de băuturi calde, fără cafeină, alimente suficiente
- interzicerea consumului de alcool şi stupefiante înaintea sau în cursul programului de muncă

Conform Fişei 107 din HG 355/2007:
- examen medical la angajare: examen clinic general, consult ORL, ECG, examen sumar de urină, spirometrie, radiografie pulmonară standard
- examen medical periodic: examen clinic general, ECG, opţional radiografia pulmonară standard

Bibliografie selectivă:
N. Angelescu – „Tratat de patologie chirurgicală”, Editura Medicală, Bucureşti, 2001