Capacitatea de muncă reprezintă posibilitatea de a realiza şi menţine un efort de o anume intensitate, necesar îndeplinirii unei activităţi profesionale, pe timp cât mai îndelungat, fără a se modifica cantitatea sau calitatea serviciului prestat şi fără a influenţa negativ, în plan imediat sau îndepărtat, starea de sănătate.

Factori care influenţează capacitatea de muncă şi ţin de organism:

• Exerciţiul înseamnă dobândirea de deprinderi motorii şi neuropsihice în urma repetării unei activităţi, care permite realizarea activităţii pe un timp mai îndelungat, cu o oboseală mai mică, păstrând cantitatea (intensitatea) şi calitatea serviciului prestat. Prin dobândirea exerciţiului se elimină mişcările inutile, se consumă mai puţin oxigen şi energie şi se scade solicitarea neuropsihică.
• Antrenamentul reprezintă creşterea capacităţii de muncă prin modificări structurale (ex.: hipertrofii musculare) şi funcţionale (ex.: adaptarea aparatului cardiovascular) la nivelul organelor efectorii şi a aparatului cardiovascular.
• Starea de sănătate, oboseala, abuzul de alcool/droguri
• Starea psihică, emoţiile
• Factori sociali: alimentaţia, condiţiile de locuit, transportul spre/de la serviciu, ambientul familial, remuneraţia, stabilitatea locului de muncă

Factori care influenţează capacitatea de muncă şi ţin de condiţiile de desfăşurare a muncii:

• Organizarea muncii: eliminarea mişcărilor inutile, a muncii statice, regim de muncă fiziologic, succesiune fiziologică activitate-pauză, ritmicitatea muncii
• Mediul de muncă: microclimat, iluminat, coloristică, zgomot, muzică, toxice
• Aspecte ergonomie: relaţiile om-maşină-mediu
• Factori psiho-sociali: relaţiile în colectiv, pe linie ierarhică