Conceptul de sănătate, aşa cum este el definit de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, se referă la „o bună stare fizică, psihică şi socială”, lărgind astfel sfera noţiunii din domeniul biologic în cel social. Sănătatea exprimă capacitatea adaptativă a individului la mediul natural şi social. Munca, ca şi modalitate specific umană de adaptare la mediu, este şi cel mai elocvent criteriu de apreciere a stării de sănătate, condiţionând atât starea biologică cât şi cea de integrare socială.
Există o relaţie birecţională între starea de sănătate şi capacitatea de muncă, individul sănătos prezentând o adaptare la muncă şi o productivitate optimă, şi pe de altă parte munca reprezintă sursa bunăstării sociale şi de asemenea influenţează starea fizică.

De aceea, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi promovarea sănătăţii angajaţilor reprezintă scopul principal al medicinii muncii, ceea ce în final se traduce şi în productivitate şi beneficii economice.

Promovarea sănătăţii este definită ca fiind ştiinţa şi arta de a ajuta oamenii să ajungă la o stare optimă de sănătate prin creşterea conştientizării, adoptarea de schimbări benefice în stilul de viaţă şi în mediul de viaţă.

Pentru implementarea de programe de promovare a sănătăţii, locul de muncă este unul din cele mai populare locaţii, un studiu efectuat în anul 1999 în Statele Unite ajungând la concluzia că în peste 90% din locurile de muncă cu peste 50 de angajaţi se desfăşurau diferite programe de promovare a sănătăţii, ca parte integrală a practicii sănătăţii ocupaţionale.

Aceasta arată faptul că angajatorii înţeleg rolul acestor programe şi le aplică pentru managementul cheltuielilor legate de servicii medicale, scăderea absenteismului, creşterea productivităţii, creşterea moralului angajaţilor, atragerea şi menţinerea personalului, îmbunătăţirea imaginii organizaţiei, contribuţia la sănătatea şi bunăstarea resurselor umane.

Un exemplu simplă şi elocvent: una din bolile legate de profesie determinate de expunerea la zgomotul profesional peste limitele legale admise este hipertensiunea arterială; dar această boală poate trece neobservată în fazele iniţiale şi fără un program de screening la grupele de angajaţi expuşi la zgomot, hipertensiunea arterială evoluează şi poate conduce la pierderea capacităţii de muncă (invaliditate). Însă, printr-o atitudine activă se poate depista precoce bolii şi lua măsuri de contracarare a evoluţiei şi complicaţiilor acesteia.

Motivaţia şi justificarea pentru implementarea de programe de promovare a sănătăţii la locul de muncă

- Scăderea cheltuielilor pentru servicii medicale
Studii efectuate în Statele Unite pe un număr mare de angajaţi au arătat faptul că programele de promovare a sănătăţii la locul de muncă conduc la scăderea cheltuielilor pentru îngrijiri medicale, dat fiind că angajaţii cu un risc crescut de îmbolnăvire conduc la costuri directe sau indirecte semnificativ mai mari, cu efecte concomitente negative asupra angajaţilor înşişi în termeni de remuneraţie sau siguranţă a locului de muncă. Se acumulează din ce în ce mai multe dovezi că aceste programe proactve de promovare a sănătăţii aduc beneficii considerabile în raport cost-eficienţă prin economisirea de bani pentru îngrijiri medicale şi absenteism.
- Reducerea absenteismului
Este evident că angajaţii absent nu sunt angajaţi productivi, astfel că angajatorii plătesc nu numai costul indemnizaţiei temporare de muncă sau a serviciilor medicale dar şi pierderea de productivitate şi alte consecinţe ale lipsei angajaţilor din sistemul de muncă.
- Scăderea morbidităţii şi mortalităţii
Prin prevenirea şi combaterea factorilor de risc se îmbunătăţeşte speranţa de viaţă a angajaţilor şi calitatea acesteia, ceea ce duce la economii pe termen lung.
- Atitudinea faţă de muncă şi locul de muncă
O atitudine pozitivă faţă de angajator este un ingredient necesar pentru un moral bun al angajaţilor, ceea ce se traduce prin modificări de atitudine faţă de munca efectuată, acest lucru fiind însă dificil de obiectivizat prin studii controlate, riguros ştiinţifice.

Planificarea sistematică

- Stabilirea obiectivelor
În vederea iniţierii unui program de promovare a sănătăţii la locul de muncă, este necesară stabilirea obiectivelor, strategiei, resurselor umane şi materiale necesare, efectele în planul imaginii/poziţiei companiei
- Colectarea de informaţii
Prin chestionare şi alte forme de evaluare, se vor stabili nevoile şi aşteptările angajaţilor, acest lucru stimulând implicarea angajaţilor în dezvoltarea programelor şi ulterior creşterea interesului şi participării în cadrul acestora.
Pentru identificarea principalelor boli care determină cheltuieli crescute în cadrul organizaţiei, precum şi a categoriilor de angajaţi afectate de aceste afecţiuni, se vor analiza cheltuielile necesitate de serviciile medicale oferite angajaţilor, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, cheltuielile asociate bolilor profesionale/accidentelor de muncă şi caracteristicile demografice ale bazei de angajaţi.
În acest sens folosirea unor standarde de referinţă precum Clasificarea Internaţională a Maladiilor este utilă (codurile diagnostice se regăsesc pe concediile medicale).
Caracteristicile demografice ale angajaţilor vor influenţa alegerea programului celui mai potrivit (o populaţie de sex feminin care prezintă o incidenţă crescută de complicaţii cu ocazia sarcinii poate beneficia de un program de management al sarcinii, în timp ce o populaţie de sex feminin mai în vârstă poate beneficia de un program de prevenire al osteoporozei).
- Elaborarea planului
O dată ce toate informaţiile relevante au fost strânse, se va trece la realizarea planului programul care va include un conţinut acceptabil pentru angajaţi şi angajator, va putea fi implementat în limita resurselor disponibile, va ţine cont de preferinţele şi nevoile angajaţilor şi ale organizaţiei şi va defini indicatorii de succes pe termen scurt şi termen lung.

Tipuri de programe de promovare a sănătăţii

- Examinări preventive clinice, paraclinice sau de laborator
Examinările preventive de tip screening permit depistarea bolilor în stadii precoce şi oferă şansa unei acţiuni terapeutice mai eficiente. Exemple: examinări pentru depistarea diferitelor forme de cancer, hipertensiunii arteriale, osteoporozei, valorilor ridicate ale glucozei sau lipidelor din sânge
- Abandonarea fumatului
Fumatul este considerat ca obiceiul sau stilul de viaţă care are cel mai mare impact asupra sănătăţii
- Combaterea sedentarismului
Exerciţiul fizic prezintă beneficii evidente pentru sănătate, scăzând riscul pentru o serie de boli, îmbunătăţind condiţia fizică, moralul, atitudinea şi productivitatea.
- Managementul obezităţii
În condiţiile în care peste jumătate dintre americani sunt supraponderali sau obezi, iar această situaţie prezintă riscuri evidente pentru sănătate, acest tip de programe vor putea avea impact maxim.
- Obiceiurile nutriţionale
- Managementul stresului
Stresul joacă un rol în evoluţia bolilor cardiovasculare, astm bronşic, afecţiuni dermatologice, gastrointestinale şi altele, influenţând de asemenea şi atitudinea socială şi productivitatea.
- Asistenţa angajaţilor
Programele de susţinere a angajaţilor care prezintă probleme legate de dependenţa de alcool, depresie sau alte probleme psihologice, contribuie la bunăstarea angajaţilor şi în final şi a organizaţiei. Având în vedere că în ţara noastră pe al doilea loc în lista afecţiunilor invalidante, care duc la pierderea capacităţii de muncă, după bolile cardiovasculare, se află afecţiunile psihice, beneficiul unui astfel de program poate fi considerabil. Studiile efectuate în alte ţări au arătat un raport favorabil cost-beneficiu.
- Alte programe de interes: vaccinări antigripale, probleme specifice sănătăţii femeilor
Acestea sunt opţiuni viabile care au dovedit că merită să fie puse în practică, scăzând incidenţa afecţiunilor gripale intercurente sau respectiv a patologiei feminine

Modalităţi de implementare a programelor de promovare a sănătăţii

Pentru a îşi putea atinge obiectivele, programele de promovare a sănătăţii trebuie să fie adresate specific unei anumite categorii angajaţilor, care va putea beneficia maxim de aceasta.
Acolo unde este cazul, trebuie luaţi în calcul angajaţii care lucrează în locuri de muncă izolate, în schimburi sau la distanţă. Adesea, familiile angajaţilor trebuie de asemenea implicate, pentru a putea susţine eforturile de schimbare.
Resursele financiare ale programelor pot veni în întregime din partea managementului organizaţiei, în ideea de a benefica ulterior de o reducere a cheltuielilor pentru servicii medicale şi de a îmbunătăţi resursele umane, programele pot fi finanţate de către angajaţi, prin înţelegerea avantajelor acestora în îmbunătăţirea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor, sau cheltuielile pot fi împărţite între management şi angajaţi, într-o înţelegere din care ambele părţi ies în câştig.

Pentru stimularea participării şi motivarea schimbărilor de comportament, se pot folosi recompense sau alte stimulente. Strategia poate avea succes pe termen scurt, dar nu şi pe termen lung, când succesul programelor bazate pe motivaţie exterioară este îndoielnic. De aceea este necesar să fie exprimate clar avantajele fiecărui participant, permiţând tuturor să „câştige” ceva din aceasta. Uneori folosirea de recompense şi stimulante poate afecta credibilitatea programului, sau poate conduce la cheltuieli crescute.

Desfăşurarea programelor de promovare a sănătăţii

Găsirea momentului şi locului potrivit pentru desfăşurarea acestor programe este adesea dificil.
Principiul general care stă la baza desfăşurării lor este accesibilitatea angajaţilor, de aceea ora şi locul de desfăşurare vor fi alese în funcţie de programul de lucru, în pauzele între schimburi, alte momente de respiro sau întâlniri informale ale angajaţilor. Ora de desfăşurare poate fi aleasă între 6 dimineaţa la începerea programului de lucru sau seara, când angajaţii din schimbul III vin la lucru. Acolo unde este posibil, distribuirea de broşuri prin poştă, email, oferirea de informaţii prin intermediul internetului sau cu ajutorul de materiale audiovizuale, reprezintă o variantă convenabilă. În alegerea locului de desfăşurare, regula de bază este „Întâlniţi angajaţii acolo unde ei îşi petrec timpul”.

Evaluarea eficienţei programelor de promovare a sănătăţii

Primii indicatori care pot fi evaluaţi sunt rata participării şi satifacţia participanţilor.
Caracteristicile programului determină şi posibilităţile de evaluare ulterioară a rezultatelor, apelând la chestionare şi scoruri, analize de laborator, aprecierea statusului funcţional al indivizilor.