Toxicele profesionale sunt substanţe chimice cu care lucrătorul intră în contact în decursul activităţii profesionale şi care au anumite efecte nocive asupra sănătăţii.

Clasificare:

• după origine: materii prime, produse intermediare, produse finite, impurităţi cunoscute sau accidentale, deşeuri, produse colaterale
• după starea de agregare: solide (includ particule în suspensie în aer), lichide (includ aerosoli), gazoase (gaze, vapori, fumuri)
• după structura chimică: organice, anorganice, cu clasificările chimice respective
• după organele ţintă ale acţiunii toxice: hepatotoxice, neurotoxice, hematotoxice, nefrotoxice, reprotoxice etc.
• după efectul toxic: iritante, alergizante, cancerigene, etc., efecte reversibile sau ireversibile

Toxicokinetica = absorbţia, distribuţia, metabolizarea, eliminarea toxicelor în organism
Toxicodinamica = studiază relaţia doză – efect măsurabil

TOXICOKINETICA toxicelor profesionale

Absorbţia toxicelor

Pătrunderea pe cale respiratorie, cutanată (mucoasă), digestivă depinde de proprietăţile chimice şi de starea de agregare a substanţei respective.
Cantitatea absorbită depinde de intensitatea, durata şi frecvenţa expunerii profesionale.

Factori favorizanţi:

• pentru absorbţia prin piele: leziuni preexistente ale pielii, vasodilataţia indusă de căldură, grosimea stratului cornos, integritatea barierei lipidice a pielii, gradul de hidratare al pielii, timpul de contact, liposolubilitatea (se absorb mai uşor substanţele liposolubile)
• pentru absorbţia pe cale respiratorie: efortul fizic (creşte frecvenţa respiratorie, volumul curent), respiraţia nazală / orală (aceasta din urmă şuntează filtrul nazal), purtarea de mască de protecţie, reflexul de tuse, hidrosolubilitatea (substanţele hidrosolubile se reţin la nivelul căilor aeriene superioare, unde pot provoca iritaţie, cele cu hidrosolubilitate scăzută ajung facil la nivel alveolar), caracteristici individuale (eficacitatea clearance-ului mucociliar sau pulmonar)
• pentru absorbţia digestivă: prezenţa concomitentă de alimente sau alte substanţe în tubul digestiv, hidrosolubilitatea (creşte absorbţia), vârsta, obiceiuri precum fumatul sau consumul de alimente, gumă de mestecat la locul de muncă, igiena insuficientă

Distribuţia toxicelor în organism depinde de proprietăţile fizico-chimice ale substanţei: de exemplu cele liposolubile trec uşor de bariera hematoencefalică şi se concentrează / depozitează în ţesuturile bogate în lipide – ţesutul adipos, sistemul nervos, măduva hematogenă.

Metabolizarea toxicelor

În urma metabolizării, are loc inactivarea toxicului (exemplu: cianurile sunt conjugate cu sulful, formându-se tiocianaţi netoxici) sau creşterea toxicităţii (exemplu: acidul metilic este transformat în formaldehidă, mai agresivă).
Metabolizarea are loc în ficat, sub acţiunea enzimelor microzomale hepatice, a căror eficienţă depinde de starea de sănătate, vârstă, inducţie enzimatică, şi constă în reacţii de oxidare, reducere, hidroxilare, conjugare.
Metabolizarea toxicelor cu structură chimică similară unor substanţe prezente în mod obişnuit în organism este mai facilă, existând echipamentul enzimatic necesar.
Scopul metabolizării substanţelor liposolubile este de a obţine substanţe hidrosolubile care pot fi eliminate pe cale urinară.

Eliminarea toxicelor are loc pe cale urinară în majoritatea cazurilor, sub formă polară, hidrosolubilă. Unele substanţe liposolubile sunt excretate direct prin bilă, ajung în intestin de unde sunt reabsorbite (exemplu: compuşii organici cu lanţ alchilic scurt ai mercurului).

Alte căi de eliminare: bilă, transpiraţie, lapte matern, salivă, păr, piele.
Eficacitatea eliminării este caracterizată de clearance şi timpul de înjumătăţire.

TOXICODINAMICA toxicelor profesionale

Relaţia doză-efect caracterizează modificările la nivel de individ.
Relaţia doză-răspuns caracterizează modificările la nivel de grup de indivizi.

Indicatori:

• indicatori de expunere = toxicul sau metabolitul acestuia în umorile organismului (exemplu: plumbul în urină este indicator al expunerii profesionale la plumb sau tiocianaţii urinari reprezintă indicator al expunerii profesionale la compuşi cianici)
• indicatori de efect biologic = modificări ale parametrilor biochimici, structurali, funcţionali ai organismului produse specific sub acţiunea toxicului (exemplu: hemograma cu anemie macrocitară hipercromă este un indicator de efect biologic al benzenului)

Limitele de expunere (concentraţia maximă admisă) se stabilesc prin norme:

• pe 8 ore, media ponderată cu timpul
• pe 15 minute (numită concentraţia de vârf) – nu trebuie depăşită nici un moment

Profilaxia intoxicaţiilor profesionale

Măsuri tehnico-organizatorice:

• înlocuirea substanţelor toxice cu altele netoxice sau cu toxicitate scăzută
• închiderea etanşă, izolarea proceselor chimice
• ventilaţia locală pentru scăderea concentraţiei la sursă
• ventilaţie generală
• monitorizarea nivelului noxelor profesionale (toxicoprofesiograma)
• scăderea timpului de expunere sau a numărului de persoane expuse
• echipament individual de protecţie
• alte măsuri

Măsuri medicale:

• selecţia la angajare şi supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi
• alimentaţia de protecţie (corectă este denumirea de alimentaţie de susţinere)