Plumbul anorganic poate fi absorbit în organism pe cale:
• respiratorie – cea mai întâlnită în mediul industrial; particulele de dimensiuni submicronice se absorb integral; în final, tot plumbul depus la nivel alveolar se absoarbe;
• digestivă – rata absorbţiei depinde de caracteristici individuale şi de condiţiile fizico-chimice ale ingestiei; adulţii absorb 3-10% din plumbul solubil în apă; absorbţia are loc la nivelul duodenului; mecanismele de absorbţie sunt saturabile;
• cutanată – are o eficacitate scăzută, doar plumbul din compuşi organici se absoarbe bine prin piele;

Absorbţia pe cale inhalatorie
Absorbţia vaporilor de plumb anorganic are loc exclusiv pe cale inhalatorie.
Absorbţia particulelor aerosolizate de plumb inhalate depinde de factori precum dimensiunea particulelor, solubilitatea lor, tipul de respiraţie (nazală, orală), geometria căilor aeriene, viteza fluxului de aer în arborele respirator.
Particulele mai mari (peste 2,5 microni) care se depun în mucusul care tapetează căile respiratorii la nivel nazofaringian şi traheobronşic, sunt transportate prin acţiunea epiteliului ciliat la nivel faringian şi înghiţite, ulterior absorbite din tubul digestiv. Aceasta face ca în practică, în cazul expunerii profesionale, calea digestivă poate fi predominantă atunci când dimensiunea particulelor este mai mare.
Particulele mici (sub 1 micron) se depun la nivelul bronşiolelor terminale sau la nivel alveolar, de unde sunt absorbite direct în sânge sau încorporate de macrofagele alveolare. Absorbţia de la acest nivel are loc în totalitate, cu o viteză diferită, invers proporţională cu dimensiunea particulelor (grosimea barierei alveolo-capilare este de 0,8 μm)

Absorbţia pe cale digestivă
În mediul profesional, plumbul ajunge în tubul digestiv în caz de condiţii igienice precare, prin mâini murdare, obiceiul de a fuma la locul de muncă, luarea mesei la locul de muncă în spaţii neamenajate, şi în mod secundar prin înghiţirea secreţiilor din tractul respirator care au captat particulele cu dimensiuni mai mari peste 2,5 μm.
Absorbţia plumbului ajuns în tubul digestiv are loc în duoden, este de 5-15%, şi depinde de condiţia fiziologică a individului (vârstă, alimentaţie, deficitul de calciu şi fier, sarcină), precum şi de caracteristicile fizicochimice specifice (dimensiunea particulelor, solubilitate, aspecte mineralogice, tipul de compus de plumb etc.)
Astfel:
• deficitul de fier în organism este asociat cu o absorbţie crescută de plumb, posibil printr-un mecanism care implică legarea plumbului de proteinele care leagă fierul (iron-binding proteins) din intestin
• dieta săracă în calciu creşte absorbţia plumbului, întrucât prezenţa calciului şi a fosforului în alimente scade absorbţia plumbului
• alimentele bogate în grăsimi favorizează absorbţia plumbului
• prezenţa alimentelor în tubul digestiv scade absorbţia plumbului
• absorbţia plumbului fiind un proces cu o capacitate limitată, procentajul plumbului absorbit scade o dată cu creşterea cantităţii înghiţite, explicabil printr-un mecanism de absorbţie saturabil sau un mecanism de distribuţie limitat (acest mecanism limitează gravitatea intoxicaţiilor acuite prin ingestie de plumb anorganic)
• dimensiunile mai mici ale particulelor şi solubilitatea crescută a diferitelor tipuri de compuşi ai plumbului se corelează cu o absorbţie crescută a acestuia
• alţi factori care scad absorbţia: cupru, zinc

RECOMANDARE: Cunoaşterea aceste mecanisme justifică acordarea unei mese muncitorilor expuşi la plumb, formată din alimente bogate în fier, calciu, fosfor, sărace în grăsimi, pentru a scădea absorbţia digestivă a plumbului.

ATENŢIE: Copiii au o absorbţie mult mai mare a plumbului ajuns în tubul digestiv (40% faţă de 10% la adulţi), ceeea ce indică o susceptibilitate mult crescută a copiilor la intoxicaţia cronică cu plumb. Acest fapt este important în practică întrucât copiii muncitorilor expuşi profesional la plumb şi care transportă plumbul acasă pe haine, piele, păr, pot dezvolta saturnism infantil (valori ale plumbemiei peste 10 μg/dl). Prevenirea acestui mecanism de expunere a membrilor familiei la plumb este de asemenea o responsabilitate a angajatorului.

În cursul sarcinii, absorbţia plumbului poate creşte; acest fapt coroborat cu mobilizarea plumbului din oase datorită metabolismului specific acestei stări fiziologice, ceea ce poate explica plumbemia crescută în această perioadă.

Alte căi de pătrundere a plumbului în organism
Absorbţia pe cale cutanată este neglijabilă (<0,5% prin pielea intactă), fiind însă uşor crescută de transpiraţia abundentă, de prezenţa leziunilor cutanate şi depinzând de tipul de compus conţinând plumb, în special compuşii organici. Pătrunderea pulberilor depuse pe pielea mâinilor este digestivă, rezultând din activitatea mână-gură şi contaminarea alimentelor şi a obiectelor duse la gură (gumă de mestecat, ţigară).
Alte căi de pătrundere se bazează pe faptul că plumbul traversează bariera feto-placentară şi de asemenea este excretat în lapte, ceea ce are importanţă practică imediată în restricţionarea expunerii la plumb a femeilor însărcinate sau în perioada de alăptare, precum şi a potenţialelor viitoare mame.