Plumbul neabsorbit pe cale digestivă se elimină în materiile fecale.
Plumbul absorbit în organism se elimină pe cale urinară (80%) sau pe cale biliară (16%), ajungând în tubul digestiv şi fiind eliminat prin fecale. Concentraţia plumbului în bilă este de 10 ori mai mare ca în urină, existând probabil reabsorbţie la nivelul intestinului.
Excreţia urinară depinde de încărcarea organismului cu plumb şi de funcţia renală (rata filtrării glomerulare). Plumburia crescută după administrarea unui agent chelator reflectă plumbul mobilizabil din depozitele din ţesuturile moi ale organismului.
Excreţia pe alte căi, cum ar fi salivă, transpiraţie, păr, unghii, este mai puţin importantă (maxim 4%).
Plumbul traversează bariera feto-placentară, acumulându-se în ţesuturile fetale şi se excretă în lapte.