Riscurile principale în activitatea profesională a unui diabetic sunt reprezentate de hipoglicemie şi afectarea vederii în cadrul retinopatiei diabetice.
Cetoacidoza (apare în diabetul zaharat tip 1) nu se instalează brusc, ci treptat, cu semne şi simptome prodromale.

Hipoglicemia poate apărea uneori la bolnavii de diabet:

• aflaţi pe tratament cu insulină – în diabetul zaharat tip 1 sau diabetul zaharat tip 2 insulinonecesitant, în cazul unui control prea strict al glicemiei
• aflaţi pe tratament cu antidiabetice orale care acţionează prin stimularea secreţiei pancreatice de insulină (mai rar, totuşi), din clasa sulfonilureelor (glibenclamid: Maninil, Glibenclamid, tolbutamidă: Tolbutamid, glipizidă: Minidiab, Glucotrol, Glipizida, gliquidona: Glurenorm, Gliquidona, gliclazid: Diaprel, Esquel, Gluctam, glimepirid: Amaryl, Glimepirid LPH) şi din clasa meglitidinelor (repaglidină: Novonorm)

Diabetul zaharat tip 2, echilibrat prin regim, sau sub tratament cu alte clase de antidiabetice nu prezintă risc de hipoglicemie.

Hipoglicemiile uşoare şi medii (fără pierderea stării de conştienţă) reprezintă preţul pe care un pacient tratat cu insulină îl plăteşte pentru obţinerea unui echilibru metabolic bun, în special în condiţiile absenţei unui autocontrol glicemic.

Apariţia unei hipoglicemii în cursul programului de muncă reprezenta un pericol pentru securitatea persoanei sau a altor persoane care depind de ea.

Hipoglicemia uşoară se manifestă prin: anxietate, iritabilitate, senzaţie de slăbiciune, tremurături, transpiraţii, senzaţie de foame, cefalee, greaţă, palpitaţii, ochi strălucitori.

Tratamentul de urgenţă: administrare de alimente cu conţinut ridicat de glucide rapid absorbabile (ciocolată, zahăr, dulciuri), glucoză (po, iv), glucagon.

Ocupaţiile interzise pentru bolnavii de diabet zaharat tip 1 sunt cele care implică un risc crescut pentru siguranţa personala sau a altor persoane, în caz de hipoglicemie: piloţi de avioane, mecanici de locomotivă, şoferi de autovehicule, de asemenea personalul cu funcţii speciale pompieri, armată, poliţie etc.
O consideraţie atentă trebuie acordată cazurilor de muncă la înălţime, turnătorii, alte situaţii profesionale potenţial periculoase.
Decizia în cazul de diabet zaharat tip 2 trebuie luată în colaborare cu diabetologul.

Aptitudinea în muncă a pacienţilor diabetici în ocupaţiile potenţial periculoase este condiţionată de:

• supravegherea periodică (minim anual) prin cabinetele de diabetologie
• diabetul trebuie să fie stabil
• automonitorizarea glicemiei, pacienţi educaţi şi motivaţi pentru auto-îngrijire
• fără episoade de hipoglicemie care să afecteze starea de conştienţă sau capacităţile normale ale individului
• fără complicaţii avansate ale DZ
• aptitudinea în muncă a pacientului diabetic trebuie reevaluată anual de către medicul de medicina muncii, în colaborare cu medicul specialist diabetolog

În HG 355/2007, diabetul zaharat este menţionat ca şi contraindicaţie relativă în următoarele situaţii:

• Câmpuri electromagnetice neionizante din banda 0-300 GHz
• Radiatii ionizante : surse deschise si operatorii de reactor nuclear (DZ decompensat)
• Microclimat cald (DZ cu neuropatia periferică) – menţiune : legislatorul s-a gândit la neuropatia autonomă din cadrul DZ
• Personal care în cadrul activitatii profesionale conduce utilaje, vehicule de transport intrauzinal si/sau masina institutiei (DZ decompensat)
• Personal care lucreaza în conditii de izolare (DZ decompensat)
• Personal care lucreaza în tura de noapte (DZ decompensat)
• Expunere la dioxid de siliciu liber cristalin (prin diminuarea rezistenţei organismului)
• Expunere la taliu şi compuşi

Caz special: Munca în schimburi alternante sau de noapte

• pune probleme de ajustare a tratamentului insulinic, dar majoritatea pacienţilor diabetici pot învăţa repede prin automonitorizare să îşi ajusteze dozele; acest lucru este mai uşor în cazul tratamentului cu insuline cu acţiune lungă, eventual cu administrare de insulină cu acţiune rapidă asociată cu mesele, indiferent de oră
• nu apar probleme deosebite în cazul diabetului zaharat tip 2, deşi toleranţa în general este mai scăzută
• decizia asupra aptitudinii depinde de controlul diabetului, posibilitatea sau capacitatea de automonitorizare, programul de muncă

Complicaţiile diabetului

• trebuie monitorizate: retinopatia, nefropatia, neuropatia periferică şi autonomă, micro şi macroangiopatia, riscul cardiovascular crescut
• pot influenţa aptitudinea în muncă într-un număr apreciabil de profesii
• se va evita expunerea sinergică la noxe profesionale cu acţiune pe aceleaşi aparate şi sisteme

Retinopatia diabetică duce la afectarea vederii şi reprezintă principala cauză de cecitate la persoane sub 60 ani, expresie a microangiopatiei diabetice, pune probleme în profesiile care necesită o acuitate vizuală bună sau un câmp vizual integru.
Neuropatia autonomă poate cauza hipotensiune posturală şi reprezintă o problemă pentru munca în condiţii de microclimat cald.
Neuropatia periferică hipoalgică favorizează apariţia ulceraţiilor specifice piciorului diabetic; se vor evita traumatismele locale, se poate recomanda încălţăminte de protecţie cu bombeu metalic.

Factori suplimentari de risc cardiovascular

• se pot asocia: HTA, dislipidemia, fumat
• trebuie controlaţi, trataţi prin medicul de familie

Diabeticii au un absenteism mai crescut şi o speranţă de viaţă mai scăzută decât restul populaţiei.

Bibliografie:
L. Gherasim – „Medicina interna”, Editura Medicală, 1998
Keith T. Palmer şi colab. - „Fitness for work, the medical aspects”, Oxford University Press, 2007