Este motivată de raţiuni tehnice (procese care nu pot sau nu trebuie să fie oprite sau care trebuie supravegheate permanent), raţiuni economice (creşterea profitului). Regimuri de muncă:

• 2 schimburi de 8 ore (sau 12 ore)
• 3 schimburi de 8 ore
• 4 schimburi de 6 sau 8 ore

Esenţa problemei o constituie existenţa ciclurilor biologice zilnice (circadiene):

• temperatura corpului
• frecvenţa cardiacă şi respiratorie
• funcţia digestivă (golirea gastrică)
• parametrii biochimici şi hormonali (pH, creatinină, Ca, K, ACTH, glucagon)
• metabolismul toxicelor / medicamentelor
• performanţele cognitive şi senzoriale

Desincronizarea dintre ciclurile biologice şi ciclul de activitate profesională este la originea următoarelor probleme de sănătate:

• tulburări de somn (calitative şi cantitative): dificultăţi de adormire sau de menţinere a somnului, cauzate de factori perturbatori din timpul zilei (lumină, zgomote, telefon, familie, vecini, prieteni); tulburările de somn sunt mai frecvente la cei care lucrează noaptea cu suprasolicitare neuro-psiho-senzorială faţă de cei care lucrează cu suprasolicitare fizică; trebuie asigurate condiţii adecvate pentru un somn corespunzător cantitativ şi calitativ;
• tulburări digestive: mese frecvente constituite şi alimente dezechilibrate nutritiv (predominanţă glucidică, deficit de fructe şi legume proaspete), consum crescut de cafea şi tutun noaptea; prezintă un risc crescut de ulcer gastric;
• tulburări neuropsihice, agravate de odihna insuficientă şi solicitarea neuro-psiho-senzorială crescută: stress, depresie, decompensarea tulburărilor preexistente, dificultăţi de menţinere a contactelor sociale şi familiale, probleme sexuale;
• tulburări cardiovasculare: risc cu 40% decât populaţia generală
• tulburări reproductive: se asociază cu risc crescut de sterilitate; femeile gravide nu trebuie să lucreze noaptea;
• alte tulburări ale sănătăţii: dificultăţi în ajustarea dozelor de insulină la diabetici, deprivarea de somn poate precipita crize la epileptici, astmul bronşic se poate agrava;

Adaptarea la un nou regim activitate-odihnă este posibilă, implicând însă eforturi din partea organismului, în minim 4-5 zile, şi atunci numai parţial, anumite cicluri biologice circadiene necesitând mai multe săptămâni pentru ajustare. Revenirea la regimul activitate-odihnă iniţial reprezintă de asemenea un efort din partea organismului şi necesită o perioadă similară de tranziţie.

În această situaţie, în vederea prevenirii apariţiei tulburărilor descrise mai sus, sunt propuse două variante de rotaţie a schimburilor de muncă:
Rotaţia rapidă a schimburilor (la 1-3 zile) are la bază considerentul că ciclurile biologice nu se adaptează la noul regim într-un timp atât de scurt, motiv pentru care revenirea se poate face uşor; are avantaje sociale, permiţând raporturi socio-familiale relativ normale;

Rotaţia lentă a schimburilor (la peste 21 zile) se bazează pe adaptarea organismului la noul program, studiile arătând că lucrătorii din schimburi de noapte permanente dorm mai mult decât cei care schimbă programul de muncă săptămânal sau mai rapid; această variantă are avantaje medicale, dar şi dezavantaje sociale evidente;

Alternarea săptămânală a schimburilor este cea mai rea variantă, întrucât exact în momentul în care s-a obţinut adaptarea se face revenirea la programul anterior, deci o nouă solicitare a organismului.

Adaptarea se face mai uşor în cazul alternării în sensul acelor de ceasornic, adică dimineaţa > după-masa > noaptea, decât invers.

Factori care influenţează adaptarea:

• vârsta: tinerii se adaptează mai uşor
• somnul: odihna suficientă permite adaptarea;

Sunt unii lucrători care NU se adaptează la munca de noapte sau în schimburi alternante (în special vârstnicii şi cei cu tulburări de somn).

Recomandări

• consilierea femeilor care doresc să conceapă un copil să nu lucreze în schimburi de noapte
• controlul factorilor perturbatori ai somnului (zgomote, lumină) pentru asigurarea unei odihne de calitate
• rotaţia în sensul orar al schimburilor
• în munca de noapte scade productivitatea, creşte riscul de erori şi de accidente